Momentul de compozitor al vieții

I s-a-ntâmplat cuiva vreodată să aibă MOMENTUL DE COMPOZITOR AL VIEȚII?
Nu? Mie da.
Momentul ăla prost în care îți vin numai manele inventate în cap.
Și am zis: ”Ioi, hai să îmi expun manelele undeva și după ce le-o vedea maneliștii să le cumpere de la mine.”
Ok:
1. Ești bombă, ești bombă, ești bomba vheții mele
    Tu-mi explodezi iubirea,
     Iar io-s fitilu tău beibe.
*tâmpita de mine- sunt retardată total*
2. Am manele-n difuzoare
    Și merg pe autostrade.
*pacientul suferă de retardism cronic-nu se mai poate face nimic în privința asta*
3. Îmi am banii-n buzunar,
    Am și rublă și dolar.
*mai cretină de atât pot fi?*
4. Are... 7 ani
    Da dragostea
    Da, 7 ani
    E iubirea mea
    HĂCIA!
*SUNT O IDIOATĂ TOTALĂ UCIDEȚI-MĂ!*
:))))))
Dacă ai avut și tu un moment din ăsta sunt tare curioasă: spune-l în comentarii. :D

De ce nu mă mai duc în vecii-vecilor amin la farmacie

Pe drum spre casă de la școală, verișoara mea se julește întâmplător. Când să ne întoarcem de la medic, mai cade o dată. Cum stă ea acasă cu rana sângerândă, mama mă trimite la farmacie - avem o farmacie pe colțul blocului -, ca să iau:

• apă oxigenată
• rivanol
• leocoplaste-vreo 2-3 așa
• pansament

O.K.. La farmacie, pisicuți, e închis. Mă trimite mama la Catena, la 3 minute distanță. Mă enervez, bag spanacul și mă duc. Acolo, zic ce vreau, și tipa de la tejghea:

• aduce apa oxigenată și rivanolul
• cu leocoplaste în mână, mă întreabă:

”Cam cât de mare e rana?”

Uitându-mă buimacă, îi arăt o gaură cu diametrul de vreun cm jumate și-i zic ”Cam atâta”

În spatele meu se așează o bătrână la rând.

”Dacă e atâtă, îți dau mai mici și au și rivanol astea, așa că nu-ți mai dau rivanolul.”

Io:

”Dă-mi și rivanolul!”

Mă aude în gaura popoului.

După:

”La pansament: fașă sau compresă?”

În momentul ăla îmi puteai da diplomă de proastă și aș fi făcut poză cu mândrie.

”Haaaa?”

Farmacista:

”Cu compresa ștergi rana și cu fașa o înfășori.”

Murmurând *Eu*:

”Puțin din ambele, nu știu.”

Baba din spatele meu:

”Vrea să înfășoare rana?!” vizibil nervoasă

Eu, exasperată:

”Da, bine, dați-mi fașă!”

În mintea mea: ”Mai du-te-n pisici io-s copchil tu de unde naiba crezi că știu ce trebuie să iau?!?!?”

Ea: ”9 lei cincizeci te rog.”

Îi dau o bancnotă de 50 de lei, mă uit repede în spate, îmi întorc privirea când o văd pe băbăciunea aia că se uită urât la mine, iau punga, restul și am plecat. 

Pe drum, logic, am fredonat câtecelul ăla stupid de la Catena.