miercuri, 14 ianuarie 2015

viața mea de procrastinatoare

Ok, deci cred că tu, omul care citește asta, procrastinează chiar acum: da, știu că ai de făcut altceva dar tu pierzi vremea pe net.
Și eu sunt gen cel mai mare procrastinator posibil.
Și asta înseamnă că pierd tot timpul liber fără a face ceva productiv.
Și aici e o listă cu lucrurile productive pe care aș putea să le fac dar nu le fac:

  1. să mai citesc
  2. să scriu următorul capitol pe wattpad
  3. să învăț la germană
  4. să fac sport
  5. să învăț la geometrie
  6. să scriu ceva
  7. să desenez ceva
  8. etc.
Și cu lucruri pe care le fac în loc de cele menționate mai sus:

  1. stau pe tumblr
  2. stau pe facebook
  3. stau pe ask.fm
  4. mă uit la tavan
  5. ascult mult prea mult Fall Out Boy - these guys are destroying my life
  6. mănânc
  7. meditez la nimic
  8. scriu prea mult în jurnal niște tâmpenii pe care și-așa le țin minte
  9. vorbesc cu oameni din alte orașe pe care nu cred că-i voi întâlni vreodată
  10. etc.
ȘI DE CE FAC ASTA?
Nu știu, dar totuși am o idee: ”O fac mai târziu.” - propoziția aia mă definește
Și totuși, de ce?
Lene.
Da, ăla-i răspunsul.
AIA IE BAZELE MAMĂ =))

Nuș de ce procrastinez în halul ăsta, parcă o am în sânge - eu și juma de planetă.
fabulos, n-am ce spune
Concluzie: sunt o varză totală care își consumă viața degeaba pentru că trupa ei favorită a scos un cântec nou sau pentru că cine știe ce om din alt capăt al țării e online pe facebook

marți, 30 decembrie 2014

Ok (obsesii noi, yay)

Ați fost vreodată așa de neștiutori cum eram eu acum vreo 3 zile? Pierdeam timpul ascultând niște muzică și apoi văd ”Young Blood Chronicles-Fall Out Boy”. Ok, ce-i asta? E cel mai jmecher musical rock evăr. Cel mai drăguț membru din trupă devine un demon și îi omoară pe restul și e așa de cute și frumos în timp ce o face asdjhgklakjflnfvas OK?!
Și da. Da, e vorba de Patrick Stump.
Îngerașul ăsta:                                                                                 















Devine demonul ăsta:                                      












Și mai are și un cârlig în loc de mâna stângă =))

Cum naiba să nu-l iubești? :3







Sunt obsedată :D

vineri, 26 decembrie 2014

DreamWorks

Ok, deci pot lăuda DreamWorks până la maorte, tot nu mă pot opri. Au început de la ”Shark Tale”, au ajuns la ”Rise of the Guardians” și la ”How to train your dragon 2”. Și ”The Croods”. Pur și simplu geniali.
Aseară am văzut și eu prima dată ”Cum să-ți dresezi dragonul 2” și pot spune că e G-E-N-I-A-L. Și nimeni nu-mi poate spune viceversa. Ca să o luăm bine, avem un goal de 700 de puncte.
ARGUMENTEEEEE:
1# Diversitatea personajelor: formele diferite ale capului, mărimile diferite, corpuri ce par reale. Aici întrec Disney. Nu se iau după un tipar, au talia normală, sunt grași, slabi, au formele fețelor diferite, nasuri diferite, ochi diferiți. + 30 puncte
2# Emoția: am plâns jumătate din film. Emoția și acțiunea aia, când a murit Stoick și când s-au regăsit toți și când l-au reprimit pe Știrb și arshoashf akb asdv caksdxc. +20 puncte
3# Cuplurile: efectiv au portretizat un cuplu care se comportă normal și atracția dintre ei care e jenantă și simpatică, ca în realitate. Și pasiunea lui Cap de Piatră pentru Eret, care e același lucru ca fetele care visează la Johnny Deep sau Brad Pitt. +18 puncte
RUNDĂ BONUUUUS
Fir narativ foarte bine pus la punct. Acțiune fix cât trebuie. Nelămuriri=zero. Nu prea mult, nu prea puțin.
JACKPOT +1000 PUNCTE
Scor total:  1068 puncte
A trecut? DA.
Bravo DreamWorks, încă o animație incredibilă!

marți, 23 decembrie 2014

Ok, iubesc cărțile

BINE ÎNCĂ O POSTARE DESPRE CĂRȚI
Pe toți zeii, nu cred că e ceva mai bun decât Disney și Percy Jackson. Deci, serios acum, sunt filmele alea unde plângi ca o vază cu apă spartă și sunt cărțile alea unde trebuie să urli după fiecare capitol. Toate emoțiile alea. TOT. Efectiv, nu te poți opri. Te ia cu fiori. Foarte mulți fiori.
NU AM DE GÂND SĂ DESCRIU CHESTIA ASTA
CITIȚI O CARTE ȘI O SĂ VEDEȚI

luni, 22 decembrie 2014

Ce a devenit patinoarul+ziua mea yaya

Deci, pot spune foarte mândră de mine că patinoarul Drumul Taberei este foarte nasol. Îți ia 40 de minute să cureți gheața (mai iei și pauză că logic că obosești apăsând pe o pedală 10 minute) și să nu uităm de ce se întâmplă pe patinoar. Și da, aici mă refer la ”Schemiști”.
SCHEMIȘTII
Definiție: specie aparținând rasei umane ce se crede foarte ”cool” dacă împiedică lumea să se simtă bine la patinoar
Caracteristici: 

  • viteză mare
  • pantaloni scurți iarna
  • prieteni la fel de nasoli ca ei
  • șapcă
Mediu de viață: această specie iese la iveală doar iarna pe patinoarele nepăzite
Scurtă (poate lungă) descriere: Deci, mai ușor de înțeles, șchemiștii sunt proștii ăia pe lângă care nu poți să treci fără să îți fie frică că te dărâmă. Sincer, cred că ei fac pariuri de genul ”Hei, dacă treci pe lângă aia la 2 milimetri îți iau un suc” și ălalaltu îi gen ”Ok, abia aștept să plătești” și efectiv ăla o ia cu așa viteză pe lângă tine, sau îs ăia care fac curbe pe lângă tine continuu și tu nu știi să ții frână și fugi în gard ca să nu vină ăia pe lângă tine. Și îți e frică sa nu te dărâme dacă o iei prin mijloc.


CONCLUZIE: Dragi oameni ce întrețin patinoarul de la Drumul taberei, poate faceți ceva.






Altă întâmplare mai mult sau mai puțin haioasă a fost când am mers după la McDonalds cu colegii (la ziua mea ya) și o tipă a comandat așa:
-Bună ziua, ați comandat? întreabă chelnerița.
-Nu, dar voiam să vă întreb, aveți ceva de post? întreabă tipa aia.
ADICĂ SERIOS SĂ VII LA MC ȘI SĂ CERI MÂNCARE DE POST =)))



Bine, acum delectați-vă cu niște poze:


joi, 18 decembrie 2014

VACANȚĂ BĂĂĂI

Hey hey hey hey
E VACANȚĂ
Whoa chiar aveam nevoie de asta mor aici.
Deci am scăpat efectiv de școală. Și mâine îmi fac ziua. Și apoi: LINIȘTE.
Whoa mai povestesc mâine după ce vin ya ya.

De ce nu?

M-am gândit să reiau blogul. Am început multe chestii: o serie de cărți, un fanfiction pe wattpdad legat de seria de cărți, încerc să mă reapuc de activitatea de pe tumblr, vine ziua mea și Crăciunul și sunt foarte derutată. Dar, de ce nu?
Azi voiam să scriu despre cărți
Nu știu câți sunteți bookwormi, dar eu sunt. Iubesc cărțile. Nu neapărat mirosul, editura, formatul. Bineînțeles, îmi plac hard-back și noi, dar nu pot face fițe. Nu contează exteriorul, ci cuvintele cu care e umplută fiecare pagină.
Literele alea parcă sunt un magnet.
Și nu orice cărți, ci mai ales fantasy. Sunt mare-MARE amatoare a genului fantasy. E cel mai bun. Nonficțiune? dece? De ce? Nonficțiunea nu te lasă să vezi dincolo de limite, te pune într-un loc și așteaptă să stai acolo.
Sincer, ficțiunea mă atrage foarte mult. Și aș vrea să povestesc o întâmplare cu acest gen:
Eram la un târg de carte în școală când am văzut pe o masă cărțile ”Jurnalul unui puști” în engleză și am luat o carte să mă uit pe ea. La naiba, paper-back. Mă uit mai în jos, și, ce să văd: ”Percy Jackson”. Eram ntr-o fază proastă, căci tocmai terminasem o serie de cărți, dar defapt nu o terminasem, terminasem doar volumele ce erau traduse în română. Citesc eu frumos rezumatul și o întreb pe doamna de la tarabă cât costă.
În seara aia mi-am turbat tatăl la cap să-mi dea ăia 30 de lei nenorociți ca să îmi iau cartea. MARE GREȘEALĂ.
Măi, am lăsat cartea pentru vară, dar... CÂND AM ÎNCEPUT-O NU I-AM MAI DAT DRUMUL. Acum am terminat toată colecția și am început continuarea. Sunt obsedată O-B-S-E-D-A-T-Ă.
ȘI NU ÎMI PARE RĂU! Oricum dacă vă interesează seria (în engleză, în romnă e tradus doar până la volumul 3 și de aceea m-am apucat în engleză), o puteți găsi aici.
În orice caz, cărțile sunt foarte faine. Tocmai îmi făceam lista de Crăciun și mă gândeam de unde să găsesc seria cu ”Inimă de Cerneală” și ”Sânge de Cerneală”  și restul titlurilor din colecție... Și cât mă gândeam , am decis să mai scriu un pic pe blog.
Sunt super ocupată acum, adică, frate, nu știi ce greu e să fii a șasea, să vrei viață și note bune, să vrei și timp de citit și timp de luat micul dejun, sa vrei și să ai timp de tine și să vrei să fii și unul din preferații profilor. Acum nu mă considerați vreo râzgâiată care se dă continuu pe lângă profi. Nu mă dau în tangențe cu ei. Vreau doar să am baza că proful mă place și mă admiră ca elev, ca să nu am probleme la notă.
Cred că voi relua activitatea pe blog. (sper totuși să am timp și de altceva) Aleluia cu vacanța!
Cred că a veit timpul să scriu și despre CĂRȚI DIN LITERATURA DE ȘCOALĂ. Știu, și tu le urăști la fel de mult ca mine. Cărți vechi, din timpuri care deja au trecut de mult. Nu sunt chiar așa nașpa. Sunt ok. Adică unele chiar sunt foarte bune. Foarte, foarte bune. De exemplu, ”Ferma Animalelor” și ”Piciul”. Mi-au plăcut și ”Șoptindu-le vrăjitoarelor” și ”Uriașul cel prietenos”. Dar mor după ”Colț-Alb”. Sunt... așa de... de WOW.
Dar să fim serioși, tuturor ne plac chestiile cu scrisul mare și ușor de citit =))
Deci cam asta a fost. Dacă citește cineva Percy Jackson scrieți un comentariu aici ca să am cu cine vorbi. =))


luni, 20 octombrie 2014

asta o sa fie un post scurt fara diacritice

lel sper ca ti-am atras atentia
am un concurs azi 
si e greu
si nu stiu nimic
si le multumesc profesoarelor mele care cred ca sunt in stare sa merg la concurs
ca de doua zile ma doare capul
in fine, chiar le multumesc, serios acum. anul trecut voiam sa merg dar nu am putut fiindca am luat un 9 la mate. pai o sa merg si sper sa nu fie subiectele grele =)))
urati-mi bafta
si daca nu o faceti
sa o faceti
k nush dc am scris asta
k pa

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Momentul de compozitor al vieții

I s-a-ntâmplat cuiva vreodată să aibă MOMENTUL DE COMPOZITOR AL VIEȚII?
Nu? Mie da.
Momentul ăla prost în care îți vin numai manele inventate în cap.
Și am zis: ”Ioi, hai să îmi expun manelele undeva și după ce le-o vedea maneliștii să le cumpere de la mine.”
Ok:
1. Ești bombă, ești bombă, ești bomba vheții mele
    Tu-mi explodezi iubirea,
     Iar io-s fitilu tău beibe.
*tâmpita de mine- sunt retardată total*
2. Am manele-n difuzoare
    Și merg pe autostrade.
*pacientul suferă de retardism cronic-nu se mai poate face nimic în privința asta*
3. Îmi am banii-n buzunar,
    Am și rublă și dolar.
*mai cretină de atât pot fi?*
4. Are... 7 ani
    Da dragostea
    Da, 7 ani
    E iubirea mea
    HĂCIA!
*SUNT O IDIOATĂ TOTALĂ UCIDEȚI-MĂ!*
:))))))
Dacă ai avut și tu un moment din ăsta sunt tare curioasă: spune-l în comentarii. :D

vineri, 11 aprilie 2014

De ce nu mă mai duc în vecii-vecilor amin la farmacie

Pe drum spre casă de la școală, verișoara mea se julește întâmplător. Când să ne întoarcem de la medic, mai cade o dată. Cum stă ea acasă cu rana sângerândă, mama mă trimite la farmacie - avem o farmacie pe colțul blocului -, ca să iau:

  • apă oxigenată
  • rivanol
  • leocoplaste-vreo 2-3 așa
  • pansament
O.K.. La farmacie, pisicuți, e închis. Mă trimite mama la Catena, la 3 minute distanță. Mă enervez, bag spanacul și mă duc. Acolo, zic ce vreau, și tipa de la tejghea:
  • aduce apa oxigenată și rivanolul
  • cu leocoplaste în mână, mă întreabă:
”Cam cât de mare e rana?”
Uitându-mă buimacă, îi arăt o gaură cu diametrul de vreun cm jumate și-i zic ”Cam atâta”
În spatele meu se așează o bătrână la rând.
”Dacă e atâtă, îți dau mai mici și au și rivanol astea, așa că nu-ți mai dau rivanolul.”
Io:
”Dă-mi și rivanolul!”
Mă aude în gaura popoului.
După:
”La pansament: fașă sau compresă?”
În momentul ăla îmi puteai da diplomă de proastă și aș fi făcut poză cu mândrie.
”Haaaa?”
Farmacista:
”Cu compresa ștergi rana și cu fașa o înfășori.”
Murmurând *Eu*:
”Puțin din ambele, nu știu.”
Baba din spatele meu:
”Vrea să înfășoare rana?!” vizibil nervoasă
Eu, exasperată:
”Da, bine, dați-mi fașă!”
În mintea mea: ”Mai du-te-n pisici io-s copchil tu de unde naiba crezi că știu ce trebuie să iau?!?!?”
Ea: ”9 lei cincizeci te rog.”
Îi dau o bancnotă de 50 de lei, mă uit repede în spate, îmi întorc privirea când o văd pe băbăciunea aia că se uită urât la mine, iau punga, restul și am plecat. 
Pe drum, logic, am fredonat câtecelul ăla stupid de la Catena.

sâmbătă, 8 februarie 2014

Fanele nebune *obsedate, deh*

Fanele nebune, pe care de acum e vom numi FN, sunt fete care au:

  • în camera lor poze cu vedeta lor favorită
  • poze photoshopate în care par să-și sărute vedeta masculină favorită
  • autografe
  • albume și fancluburi cu vedeta lor favorită
  • bilete la orice concert
  • intenția de a se urca pe scenă
  • coperți de caiete, pixuri, caiete, ghiozdane și etichete cu vedeta lor favorită
  • etcetera
FN sunt de mai multe tipuri:
1# Super obsedate, dar confuze
FN de acest tip au o vedetă super favorită: mascul neapărat. Și să spunem că acest mascul e într-o relație. FN sunt fericite pentru el, dar în același timp sunt super geloase pe partenera lui.
Și să spunem că masculul se departe de femelă sau invers sau sunt de comun acord să se despartă. FN de acest tip încearcă să ajungă împreună cu masculul dar totuși o amenință pe femelă cu moartea-confuz, fiindcă ea le-a lăsat calea liberă.
FN din această specie sunt groaznic de enervante, vorbind numai despre acel mascul.
Ele se pot dezvolta și în interiorul unei fete obișnuite, ca atracție pentru un macul PENTRU CARE AU ȘANSE .  Pot fi eleve care-și manifestă atracția de un coleg holbându-se la el toată ziua și spunând în continuu: ”Ododo, ce drăguț e!” ; ”Ce-aș vrea să mă invite în oraș...” ; ”Oare-i place bluza mea cea nouă?” ; etc.

2# Super obsedate neconfuze
Deci astea sunt cele mai OK FN, pentru că, deși sunt enervante, sunt NORMALE. OK, vorbesc încontinuu de vedetă, se bucură pentru relația ei, dar profită de faptul că masculul n-are femelă cu care se împerechează. Mi se par OK.

3# Semidezinteresate sau total sau parțial dezinteresate
Tipul de fane PERFECTE. NU AU toate chestiile posibile cu starul acela, vorbesc rareori de vedetă, și dacă o fac știu cum să o facă să pară interesant. Nu prea cunosc, dar sunt OK. 

Asta a fost cu fanele nebune, mai degrabă obsedate. 
Paște fericit :D

joi, 6 februarie 2014

În tramvai

Tramvaiul e o chestie interesantă ca să spun așa... Tramvaiul e un tren de oraș *wow, geniala de mine* îmbâcsit de oameni în orele de vărf și nu numai, în care intră turme de oameni, printre care și hoțomani, ciorditori, cum s-o numi. Și oamenii ăia ies pe rând. E o chestie în care un scaun valorează cât o viață de om și poți sta cu capul *fără să vrei, logic* lângă subrațul unui tip cu mustață și trening transpirat. Eh, dar ce contează!
Mai rău e cu ciorditorii deja numiți mai sus: unii sunt doar oameni dubioși, alții ciorditori de-adevăratelea, iar unii doar șmecherași de cartier.
1# Oamenii dubioși

  • intră în tramvai cu o pungă mare și umflată
  • poartă haine semi-rupte și au o mustață și o față super păroase
  • chiar dacă sunt scaune libere, ei neapărat se așază lângă ele
  • când încerci să te uiți la ei, ei se uită la tine, tu nu te mai uiți la ei, apoi te uiți, și ei sunt tot cu ochii la tine, uitându-se la tine de parcă ei sunt  mâță înfometată care primește ton la cuptor după 2 luni nemâncate
  • sunt mereu singuri, dar se adună încet, intrând câte unul la fiecare stație, dar nu coboară nici unul înainte de tine
Concluzie: cerșetori cu pungi care se uită fix la tine.

2# Șmecherași de cartier
(DA, ȘTIU, NU E-N ORDINE CRONOLOGICĂ, OMOARĂ-MĂ!)

  • intră pe ușa din spate în tramvai
  • sunt minim trei în grup, întâlnindu-se mereu cu vreo doi în drumul său
  • poartă părul cu gel și își dau cu trening adidas și pantaloni sport adidas și adidași adidas chiar dacă afară sunt -7 grade Celsius
  • stau și vorbesc în gura mare de cât de șmecheri sunt ei
Povestee:
Veneam de la mall cu mătușă-mea. Am mers la mall că trebuia să-i ia un tricou verișoarei mele, roz cu nu știu ce fundă. În fine, când să venim, ne urcăm în troleu-7 seara, oră de vârf, prost moment- și ușile rămân deschise cca. 3 minute. Găsim un loc ca să nu stăm în ușă și lângă noi, când să se-nchidă ușile, intră ”șmecherașii de cartier” - 3 d-ăștia, care se-apucă să vorbească în gura mare:
”-Bă, io-mi țin telefonu și portofelu-n buzunar, că mi-l fură ăștia.
-Nu, bei, vezi că ți-l fură din buzunar de la blugi, bă, io-l țin în geacă, bei, că nu-l fură ăștia!”
Mai fac ăștia nu știu ce aluzii la unde-și țin v@looryl3 shukar3 și apoi începe unu cu freza plină de gel și cu trening de adidas, deși erau -7 grade afară (cred), cică:
”-Băi, aveam io niște prieteni în Crângași, care știi wăi, când erau orele astea de vârf, intrau băi pe-o ușă a tramvaiului cu mâinile goale și apoi ieșeu pe alta cu vreo 15 portofele, băă! Și știi, dacă-i ziceai dimineața că vrei un portofel de piele, seara te chema la el, bă bossule, hai să-ți dau portofelu, băi!!!” râzând și urlând în tot tramvaiul.
Mătuși-mea avea o mână pe bara tramvaiului și cealaltă mână lângă corp, în care ținea 2 pungi- una cu portofelul și cealaltă cu tricoul amintit mai sus. Când l-am auzit pe ”șmecheraș”, eu repede caut pungile, în creieru meu răsună ”Unde-s pungile?!?!!?!?!?”. Le-am găsit la mătuși-mea în mâna mai apropiată de ”șmecherași”. Le ținea pe lângă corp, înafară. Iar eu trag pungile de acolo mai între mine și mătușă-mea :))). Parcă m-o auzit cu ”Unde-s pungile?!?!?” și mi-a zis:
”-Stai liniștită, am pungile.”
Doamne, ce-am mai râs! Dar ”șmecherașii” ăștia te fac s-o iei razna dacă n-ai ce face în tramvai și ești atent la ei. o.O

Concluzie: câte trei ”bogați” care urlă-n tramvai.

3# Ciorditori adevărați

  • intră și ies la aceeași stație
  • sunt tăcuți și deseori poartă paltoane super lungi chiar dacă afară-s 31 grade Celsius
  • dacă se uită la ceva, se uită intens
  • au privirea îndreptată-n jos
  • merg cu tramvaiul numai în orele de vârf și mereu sunt singuri și grăbiți
Concluzie: dubioși care intră și ies la aceeași stație a tramvaiului numai în orele de vârf








Asta o fost cu ”ciorditorii” din tramvai.
4-9-1-14-1 20-5 16-18-9-22-5-19-20-5
:D